28 martie 2009

Unde vei merge..?



Exista 193 de tari in lumea aceasta si un total de 6,5 miliarde de oameni. 56 de milioane de oameni mor anual, adica 153.000 in fiecare zi, 6.390 in fiecare ora, 107 in fiecare minut, 1,78 in fiecare secunda!!!! In fiecare moment un suflet merge in Iad…, pentru o vesnicie!!! Crezi ca Dumnezeu se simte bine cand mii de oameni mor zilnic fara sa-L cunoasca?!? Dumnezeu ne-a creat pe acest pamant pentru ca ne iubeste si vrea sa fim cu El. Te-ai gandit vreodata la asta? Tu unde iti vei petrece vesnicia, daca intr-o zi te vei numara printre cei care mor? Exista DOAR o singura cale pentru a fi salvat de Iad si de a a fi mantuit, Domnul Isus Hristos! Daca nu iti pasa unde vei merge dupa moarte inseamna ca nu iti pasa de tine! Crede in Cel care a murit pe cruce pt . pacatele tale

fa-ti timp...


Fa’ti timp sa te rogi - este cea mai mare putere
Fa’ti timp sa citesti - este fantana cunoasterii
Fati timp sa iubesti- este un principiu dumnezeiesc
Fa’ti timp sa fii prietenos - este drumul spre fericire
Fa’ti timp sa razi - este muzica sufletului
Fa’ti timp sa muncesti - este cheia succesului
Fa’ti timp sa oferi - este prea scurta o zi ca sa fii egoist
Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi!

reputatia


Circumstantele in mijlocul carora traiesti iti determina reputatia….adevarul in care crezi iti determina caracterul… Reputatia este ceea ce se presupune ca esti; caracterul este ceea ce esti… Reputatia este fotografia; caracterul este fata……. Reputatia ii vine cuiva din afara; caracterul creste dinlauntru… Reputatia este ceea ce ai cind vii intr-o noua comunitate; caracterul este ceea ce ai cind pleci… Reputatia ta este facuta intr-un moment; caracterul se cladeste intr-o viata… Reputatia iti este aflata intr-o ora; caracterul nu iese la iveala nici intr-un an… Reputatia creste ca o ciuperca; caracterul dureaza ca eternitatea… Reputatia te face bogat sau sarac; caracterul te face fericit sau nefericit… Reputatia este ceea ce oamenii spun despre tine in fata mormintului tau; caracterul este ceea ce ingerii spun despre tine in fata tronului lui Dumnezeu.

ganduri frumoase


“Cand diavolul iti aduce aminte de trecutul tau, tu sa-i aduci aminte de viitorul lui.”

totul ii vine la timp celui ce stie sa astepte.(B.Brecht)

“cand nu iti gasesti linistea in tine insuti, zadarnic o cauti in alta parte(Francois de la Rochefoucauld)”

Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, ca e una cu totul.” ( Rabindranath Tagore )

..o inima vesela bate toate ziua, dar o inima trista oboseste intr-o clipa…!!

“Omul sa nu se jeneze niciodata sa recunoasca ca a gresit. A recunoaste ca a gresit inseamna ca a evoluat si ca azi e mai intelept decat ieri.” (Jonathan Swift)

Cu Dumnezeu alături şi sprijinindu-te pe braţul Său poţi înfrunta orice îţi stă în cale.”

“Cind esti daramat pentru nimica, Dumnezeu te ridica pentru ceva! Cind tii se inchide o usa Dumnezeu iti deschide una mai binecuvintata! CREDINTA vede invizibilu, CREDE incredibilul si primeste
IMPOSIBILULl!!!!”

Acordand prea multa atentie cuvintelor, pierdem din vedere ideile. -Acordand prea multa atentie vorbelor,pierdem din atentie faptele !

judeca omul - nimic mai usor; a-l cunoaste - infinit mai greu. - Adesea ii ajutam pe altii numai ca sa ne convingem ce buni si ce puternici suntem noi.

”Invata sa traiesti in asa fel incat sa nu ranesti inima cuiva,iar daca acest lucru nu este posibil renunta la fericirea ta”

27 martie 2009

MercyMe Bring the rain

25 martie 2009

AMAZING GRACE


Versurile acestei cantari au fost scrise in anul 1772 de John Newton, dupa ca acesta a devenit crestin.
Legenda cantarii:
Pe cand era copil, acesta locuia cu mama lui, intr-o casa pe malul marii, pe tarmul nordic al Marii Mediterane. Tatal lui se indeletnicea cu comertul de sclavi si era mai mult plecat, astfel ca baiatul, ramas in grija mamei, a deprins de la aceasta invataturile crestine. Mama lui ii vorbea despre Dumnezeu, il invata dragostea de oameni, mila crestineasca. Ii vorbea despre Parintele nostru minunat, dragostea Lui desavarsita, puterea Lui de iertare, si dragostea cu care ne cheama la El. Si astfel, copilul a crescut frumos. A devenit un tanar dedicat Domnului. Dar intr-o seara, tatal acasa iata ca s-a intors acasa dintr-unul din lungile lui drumuri. O furtuna neagra parea ca a intunecat cerul cand tatal sau a aparut in cadrul usii. Un om dur, fioros, „rodat” de meseria pe care o practica de atata timp „Hm!” - constata acesta, baiatul lui a crescut suficient de mult pentru a-si castiga singur painea. „De maine vine cu mine pe vapor sa-l invat meserie”. Degeaba a plans mama baiatului. Lacrimile nu l-au induiosat. „Cat crezi ca o sa-l mai hranesc eu? Sa puna mana sa munceasca. Gata e hotarat! De maine vine cu mine pe vapor. Se castiga bine din comertul cu sclavi” Asa ca hotari ca incepand de a doua zi, sa-l ia cu el, sa-l invete meserie.
Si astfel, copilul a pasit pe corabia ce transporta in cala negrii rapiti de la famiile lor pantru a fi vanduti ca sclavi pe piata prospera din vremea aceea. Greu lucru pentru baiatul ce pana mai ieri deprinsese invataturi crestine de la mama lui. Unde erau invataturile ei? Unde e dragostea crestineasca? Cum sa-i biciuiasca el pe oamenii astia? Dar tatal sau era neindurator; „Bate-l ma! Biciuieste-l!” si baiatul a dat prima data cu biciul intr-un om. Si l-a durut pe el. L-a usturat asa de tare pielea, de parca el era biciuit. Dar tatal lui era acolo, aproape, si urla la el: „Esti slab ma! Bate-l, ma!” Si azi asa, maine asa, copilul a crescut. Si pe zi ce trecea era tot mai departe de suletul acela curat, pur, pe care-l formase mama lui.
Dar anii au trecut. Si a devenit un om dur, care isi face asiduu meseria: negotul cu sclavi. E tot mai aproape de imaginea tatalui lui. Unde o sa ajunga? Cine ar mai putea sa intoarca anii inapoi, la puritatea tanarului care-l dorea pe Dumnezeu? Ani de-a randul si-a facut meseria, transportand cu vaporul oameni de culoare, rapiti de la familiile lor, pentru a fi vanduti ca scavi. Oameni adunati cu arcanul de pe pamanturile lor natale, transportati pe mare, si vanduti ca sclavi spre prosperitatea altora.
Dar totul are un sfarsit. Totul dureaza pana intr-o zi. John se afla pe mare, ca de obicei, cand s-a pornit o furtuna. Dar furtuna asta nu era dintre cele obisnuite. Caci copilul, ajuns om matur acum, trecuse prin multe furtuni. Dar asta era cu totul si cu totul neobisnuita. Mai puternica ca niciodata. Vantul sufla cu putere sa rupa catargele si vasul era inundat de apa. Corabia statea sa se rupa dintr-o clipa in alta. Niciodata nu fusese o vreme ca asta. Si doar el era marinar incercat. Da cand tot facea el drumuri cu cala vaporului plina de negri! Dar niciodata nu fusese o furtuna asa de tare. Era in pericol sa-l ia valurile inspumate cu totul, sa-l arunce peste bord. Pentru a putea struni corabia, John s-a legat cu franghii de timona. Se straduia din rasputeri sa tine vasul pe crestele valurilor. Nu se auzea decat mugetul furtunii. Dar undeva, in surdina, printre doua rafale de vant, se auzea parca si o muzica! Un murmur venit din cala: mmm… Erau cei inchisi in cala vaporului, sortiti unei vieti grele, negrii care isi cantau dorul de familii si de libertate. O muzica parca venita din alta lume. John s-a cutermurat.
Totul era prea mult pentru el. S-a uitat in sus, printre norii negri adunati deasupra corabiei si si-a amintit de mama lui, de invataturile ei. De samanta Adevarului semanata in inima lui pe cand era copil. Si care acum incepea sa incolteasca: „Doamne! Ce vrei sa-mi spui cu furtuna asta? Daca ma ajuti sa scap din asta, eu ma dedic Tie!”.Si Domnul l-a ajutat. Da! Pentru ca Dumnezeu nu doarme. El lucreaza. Incet, incet, furtuna s-a stins, vremea s-a inseninat, si corabia a acostat cu bine la tarm. Totul parea lafel ca de obicei. Ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Dar in sufletul lui John totul se schimbase. El era acum altul. El isi incredintatase, atunci, in furtuna, viata in mainile Domnului. Si Domnul nu l-a dezamagit. Cum n-a dezamagit pe nimeni, niciodata.
Ani mai tarziu il regasim pe John schimbat, un om nou, dedicat Domnului. Un om care nu a uitat niciodata prin ce a trecut, HARUL MINUNAT (AMAZING GRACE) al Domnului, cum Domnul a lucrat pentru a-l chema la El, pentru a-l scoate din furtuna, dar, mai ales, cum l-a scos din lumea aceea murdara, egoista, pacatoasa. Si, pe muzica aceea, murmurata, pe care a ascultat-o in timpul furtunii, in ultimul lui drum de transport al sclavilor, a compus versurile frumoasei cantari pe care o ascultam si azi. Cantare care continua sa lucreze in sufletele oamenilor, pentru a le spune cat de mult ii iubeste Dumnezeu, continuind sa cheme si astazi suflete la El, pentru ca intr-o zi sa-i primeasca ACASA. Ce sunet minunat are harul Lui!

***

Amazing Grace Lyrics

John Newton (1725-1807)

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

T’was Grace that taught my heart to fear.
And Grace, my fears relieved.
How precious did that Grace appear
The hour I first believed.

Through many dangers, toils and snares
I have already come;
‘Tis Grace that brought me safe thus far
and Grace will lead me home.

The Lord has promised good to me.
His word my hope secures.
He will my shield and portion be,
As long as life endures.

Yea, when this flesh and heart shall fail,
And mortal life shall cease,
I shall possess within the veil,
A life of joy and peace.

When we’ve been here ten thousand years
Bright shining as the sun.
We’ve no less days to sing God’s praise
Than when we’ve first begun.

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

Versurile sunt copiate de la adresa: http://www.constitution.org/col/amazing_grace.htm

UN zAmBeT NU CoStA nimic

Un video… rascolitor. Un zambet nu te costa nimic: nu-l saraceste pe cel care-l ofera, dar il imbogateste pe cel care-l primeste.

Sunt multi oameni tristi pe lumea asta. Unii au motive sa fie tristi, altii cred (ei) ca au motive sa fie tristi, iar altii nu stiu sa fie altfel decat tristi… pentru ca nu le pasa nici de ei insisi, nici de cei din jur. Asta da, un motiv de tristete…

Ce-ar fi ca incepand de azi, sa incepi sa te rogi, specific, la obiect, pentru acel/aceea de langa tine care nu stie sa zambeasca? Si sa-i urmaresti reactiile, pentru ca sa vezi SCHIMBAREA? Crezi ca ar avea cineva de pierdut?
Ai rabdare sa-l urmaresti pana la capat:

24 martie 2009

lumina in intuneric


Cand luminile se sting nu mai ramane nimic, decat Adevarul care vorbeste despre tine, despre cine esti si arata clar pe ce drum iti traiesti viata.
Cand luminile se sting... nu mai ramane nimic, decat Constiinta care vorbeste despre alegerile pe care le-ai luat si arata clar ce trebuia facut dar n-ai facut sau trebuia sa nu faci si totusi ai facut.
Cand luminile se sting nu mai ramane nimic decat El, Cel care e mereu langa tine in orice situatie te-ai afla. Cel care te inconjoara mereu cu dragostea Lui acoperindu-ti imperfectiunile. Cel care iti da ce are El pentru ca tu sa ierti si sa iubesti, ca El, pe cei care te-a ranit si dezamagit... Cel care investeste in tine deoarece El vede acolo unde nimeni nu se uita si stie ca poti mai mult, mult mai mult.
El nu renunta niciodata la tine, desi tu poate uneori o faci. Cand luminile se sting...

DraGosTea


Dragostea poate fi dulce ca mierea, dar si amara ca pelinul...
Dragostea nu poate fi comparata cu nimic caci nu exista ceva mai maret ca ea....
Dragostea te duce pe un drum plin de aventuri de unde nu te mai intorci la fel cum ai fost...
Dragostea rascoleste, schimba, implineste.
Dragostea iti da putere sa traiesti fiecare zi la maxim.
Dragostea este un miracol ce nu poate fi explicat...
Dragostea nu moare niciodata chiar daca cei implicati, la un moment dat, nu mai sunt...
Daca vrei sa stii cum se scrie numele tau cu litere chinezesti incerca in casutza de mai jos:
Numele tau:

23 martie 2009

Zece legi pentru a te simti multumit


1. Controleaza-ti limba. Spune intotdeauna mai putin decat gandesti. Cultiva-ti vorbirea intr-o voce calda, joasa. Modul in care vorbesti face o mai mare impresie decat ceea ce spui.
2. Gandeste-te inainte de a face o promisiune si nu te razgandi dupa aceea.
3. Nu lasa niciodata sa treaca o ocazie fara sa incurajezi pe cineva sau sa spui ceva frumos cuiva.
4. Fii interesat de altii, de munca lor, de cum o mai duc ei si familiile lor. Fii intotdeauna fericit cu cei ce rad si trist cu cei ce plang. Actioneaza in asa fel, incat aceia cu care vorbesti sa se simta importanti. Asculta ceea ce spun ei.
5. Fii fericit. Pastreaza mereu un cantec in inima ta. Ascunde-ti supararile, descurajarile si situatiile dificile in launtrul tau si afiseaza un zambet pe fatza.
6. Fii receptiv in timpul discutiilor, pune intrebari, dar nu argumenta. O persoana inteleapta poate sa nu fie de acord cu prietenul sau si totusi sa pastreze prietenia.
7. Fereste-te de lauda de sine si in loc de aceasta, lauda-i pe altii. Lasa-i pe ceilalti sa fie mandri de tine. Fa-ti o regula din a vorbi de bine pe altii.
8. Fii sensibil fatza de simtamintele altora. Glumele si barfa adesea se intorc impotriva ta, exact cand te astepti mai putin.
9. Nu cauta sa aduci argumente pentru a infirma ceea ce se vorbeste despre tine. Traieste in asa fel, incat viata ta sa dovedeasca neadevarul acuzatiilor.
10. Nu insita in legatura cu drepturile tale. Lucreaza, fii rabdator, pastreaza-ti calmul si vei fi rasplatit.

Esti o persoana obisnuita, speciala sau unica ?



Cunoaste-te pe tine insuti
(maxima scrisa pe frontispiciul templului din Delhi)

Daca te consideri o persoana obisnuita, inseamna ca te incadrezi in societatea din care faci parte, te amesteci si te pierzi in multime si nu te dai in vant sa iesi in evidenta. Esti o persoana obisnuita care isi traieste viata monoton, indeplinindu-si cu strictete sarcinile cotidiene, o persoana constiincioasa, echilibrata, care nu se lasa intimidata de imprejurari nici de eventualele tensiuni. Iata ceea ce face din tine, care te numesti obisnuit, o persoana speciala.
Esti obisnuit pentru ca nu esti extravagant, accepti viata, te-ai resemnat si esti gata sa traiesti pana la ultima picatura. Stii ca esti o faptura minunata si nimic nu va schimba acest lucru. Apartii cerului, de aceea esti unic. Esti un individ ca ceilalti si totusi, diferit.
Dar poate nu te incadrezi aici si spui, foarte sigur, ca esti o persoana speciala. Aceasta este concluzia la care ai ajuns dupa ce prietenii tai ti-au laudat calitatile si isi apreciaza talentele. Oriunde mergi faci atmosfera placuta si nimeni nu se plictiseste cu tine. Toata lumea iti cauta compania. Esti multumit cu ce ai si faci tot posibilul sa strangi lumea in jurul tau. Specialitatea ta consta in faptul ca ai “priza” la public si iubesti oamenii. Ii iubesti intr-atat, incat esti gata sa ii asculti. De aceea multi te considera unic. Cine mai poate gasi un prieten ca tine? Sacrificiul tau pentru oameni iti sa satisfactii. Totusi, faptul ca vorbesti mult si ai multe relatii nu inseamna ca nu esti obisnuit. Doar esti la fel ca oricare altul, dar diferit. Ai un tipar mai deosebit. Daca stii cum, te folosesti bine de el. Ajuns in fata lui Dumnezeu, recunosti si tu ca esti obisnuit.
Analizand mai bine situatia preferi mai mult sa fii o persoana unica. Unica dar nu singura. Si e lucru minunat! Apartii unei familii, esti unic. Apartii unei societati, dar esti unic. Cine poate copia tiparul tau? Pentru Dumnezeu esti unic. Dintre miliardele de oameni de pe pamant, in ochii lui Dumnezeu esti ca singur pe pamant. Isi dai seama de valoarea pe care o ai? Esti iubit pentru ca esti unic. Esti iubit pentru ca esti special. Esti iubit pentru ca esti obisnuit. Esti o faptura minunata, pentru ca asa ai fost creat, asa ai fost proiectat inca inaintea de intemeierea lumii.
Ti-ai dat seama ca e vorba doar de tine, nu-i asa?

20 martie 2009

ExIsTa...


Exista un timp pentru lacrimi dar si unul pentru a zambi.
Exista un timp pentru a merge mai departe dar si pentru a renunta.
Exista un timp pentru dezamagiri dar si pentru noi inceputuri.
Exista un timp pentru cer senin dar si pentru ploi.
Exista un timp pentru a actiona dar si pentru a astepta.
Exista un timp pentru a creste...
Exista un timp pentru schimbari...
Exista un timp pentru a fi sus dar si pentru a te ridica.
Exista mereu timp pentru iubire...
Exista mereu timp pentru iertare...
Exista mereu timp pentru a alege ce este corect!

meditatie


„Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului. Şi zi şi noapte cugetă la Legea, Lui!” Ps.1:1-2 -

Un om al lui Dumnezeu se deosebeşte faţă de oamenii din lume, prin felul cum gândeşte, modul cum acţionează şi felul în care vorbeşte. Pe lângă aceste mărturii evidente, un om al lui Dumnezeu se deosebeşte de lume şi prin faptul că el îşi saturează viaţa cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru un creştin, citirea Cuvântului lui Dumnezeu nu este o obligaţie, ci o oportunitate de a petrece timp cu Dumnezeu, pentru a afla adevărul despre cum să-şi trăiască viaţa, ca să poată avea parte de fericire.

Nu-i aşa că doreşti să petreci tot mai mult timp cu cei pe care îi iubeşti ?

Dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, cu o dragoste adevărată, atunci vei dori să petreci tot mai mult timp împreună cu El.

Un mod practic în care poţi petrece un timp de părtăşie cu Dumnezeu este acela de a pune deoparte un timp, adâncindu-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Datorită acestui fapt, oamenii lui Dumnezeu preţuiesc Cuvântul Scripturii, sunt nerăbdători să audă acest Cuvânt şi citesc cu plăcere Sfânta Scriptură.

În acest timp de părtăşie în Cuvânt nu ar trebui însă să ne mulţumim doar să apreciem Cuvântul lui Dumnezeu, ci să petrecem timp şi să medităm la tot ceea ce am citit sau auzit.

N-aş vrea însă să credeţi că vă îndemn la o meditaţie de tipul New Age, despre care auzim atât de mult astăzi. Ca şi credincioşi, noi nu ar trebui să ne anihilăm starea de gândire conştientă şi să lăsăm gândurile să ne zboare spre nicăieri. Meditaţia Biblică înseamnă a-ţi îndrepta toata atenţia asupra Cuvântului Scripturii, pentru a descoperi şi înţelege ceea ce Dumnezeu îţi vorbeşte.

Prieteni, dacă doriţi cu adevărat să ajungeţi oameni ai lui Dumnezeu, atunci trebuie să vă umpleţi viaţa cu Cuvântul Scripturii!



UN OM AL LUI DUMNEZEU ÎŞI SATUREAZĂ VIAŢA CU CUVÂNTUL SCRIPTURII!

19 martie 2009

Clownul


Intr-un oras venise un circ, care a stat in localitate pentru ceva timp. Numai ca... intr-o zi, in grajdul in care erau pastrati caii, cineva a umblat cu chibritele si a fost destul ca o mica aschie aprinsa sa ajunga la paiele uscate pentru ca acestea sa ia foc.
Vanzand acestea, directorul circului se uita in jur si il vazu doar pe clownul care ii distra pe oameni in timpul spectacolelor. Atunci, ii spuse in graba: "Mergi si anunta pe oameni ca arde circul!!! Repede!"
Auzind acestea, fiind constient ca aceasta inseamna ca va ramane fara loc de munca, cel putin pentru un timp, clownul se indrepta spre cei mai apropiati oameni. Se intampla ca acestia sa fie chiar langa o fantana, pentru a scoate apa. Atunci, el le zise:
- Ooooaameni buni, oameni buni, aaaardeeee circul!!! Sariti, arde ccciiiirrrrcuuuul!!
- Uitati-va la clownul acesta. Chiar vrea sa il credem, a spus unul dintre ei, si au inceput sa rada. Du-te acum inapoi, ne-ai facut sa radem, ai reusit, esti un clown bun, du-te acum.
- Oamenilor!!! Nu e nici o gluma acum. Vorbesc serios!! Sariti! Aici aveti si apa, si galeti, trebuie doar sa veniti! Nu mai stati!
- Da, da, da. Am inteles. Acum mergi. Asta sigur e o reclama pentru ca sa mergem deseara la circ. Du-te, o sa venim deseara.
- Dar nu intelegeti! - si isi rupse nasul sau rosu de pe fata. Veniti chiar acum. Arde circul!
- Hai.... Poti sa pleci, ti-am zis ca vom veni la reprezentatie. Vom fi acolo, nu vom lipsi!!!
- NUUUUU! Haideti ca arde circul!!! Acum! zise clownul rupandu-si hainele sale colorate. Priviti, sunt un om ca si voi! Credeti-ma! Arde!
Dupa ce in zadar s-a chinuit clownul sa-i convinga pe oameni ca arde circul, acesta in cele din urma s-a facut scrum. De ce? Pentru ca clownul nu a fost crezut.

Morala:
Din ce cauza nu a fost crezut clownul? Pentru ca nu avea credibilitate in fata oamenilor. Oare de cate ori nu suntem si noi la fel. Vorbim adesea verzi si uscate, glumim glume nesarate, spunem vorbe fara de har, iar mai apoi, cand le spunem oamenilor Evanghelia, ei nu ne cred. Le spunem: "Acum!" insa ei nu cred. De ce? Oare nu ne-am pierdut credibiliatea in fata lor?

MAT 12:36 Va spun ca, in ziua judecatii, oamenii vor da socoteala de orice cuvant nefolositor, pe care-l vor fi rostit.

Esti pretios


Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul.
Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat.
De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt.
Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline.
Tot steluţe primeau şi cei talentaţi unii ;puteau ridica greutăţi deasupra capului, alţii puteau sării peste cutii înalte. Mai erau unii care ştiau cuvinte dificile, iar alţii care cântau cântece frumoase. Acestora toată lumea le dădea steluţe aurii. Aşa se face că unii omuleţi aveau trupul plin de steluţe... Ori de câte ori primeau câte o steluţă se simţeau atât de bine încât îşi doreau să mai facă ceva ca să poată primi încă una.
Alţii însă nu ştiau să facă prea multe lucruri şi aveau parte doar de buline. Pancinello era unul dintre aceştia din urmă.
Tot timpul încerca să sară cât mai sus, ca alţii dar întotdeauna cădea la pământ. Iar când ceilalţi îl vedeau jos se adunau buluc în jurul lui şi lipeau buline pe el. De multe ori se mai şi zgâria în cădere, lucru pentru care mai primea buline negre. Iar după aceea când încerca să le explice omuleţilor de ce căzuse mereu spunea câte o neghiobie şi toţi se îngrămădeau să lipească şi mai multe buline pe el.
După un timp avea atât de multe încât nu mai vroia să iasă pe stradă, se temea că va face iar ceva anapoda: cine ştie, o să-şi uite pălăria sau o să calce într-o baltă... şi imediat o să primească bulinuţe!!!
Adevărul este că avea atât de multe buline încât ceilalţi omuleţi veneau şi îi lipeau altele fără nici un motiv.
„Merită mulţimea asta de buline negre”, îşi spuneau omuleţii unii altora.
„Este clar că nu e bun de nimic!”
După un timp Pancinello a ajuns să creadă ce se spunea despre el:
„Aşa este nu sunt bun de nimic!”, îşi spunea el.
În rarele dăţi când ieşea din casă stătea cu cei care erau ca el, cu multe buline. Cu ei se simţea mai în largul lui.
Într-o zi, se întâlni cu un omuleţ total diferit de ceilalţi: nu avea nici steluţe, nici buline. Era din lemn şi atât. Era o fată pe nume Lucia.
Să nu credeţi că oamenii nu încercau să lipească etichete şi pe ea! Încercau numai că nu rămâneau lipite ci cădeau. Fiindcă nu avea nici o bulină unii o admirau atât de mult încât se grăbeau să-i lipească o steluţă. Dar nici una nu stătea lipită. Alţii insă o priveau cu dispreţ fiindcă nu avea nici o stea şi atunci vroiau să îi lipească o bulină dar şi aceasta cădea imediat.
„Ca ea vreau să fie”, îi trecu prim minte lui Pancinello.
„Nu mai vreau să primesc etichete de la ceilalţi!” Aşa că o întrebă pe Lucia cum se face că ea nu are nici o etichetă.
„Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.”
„Pe Eli?”
„Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.”
„Dar de ce?”
„Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă.
„Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt.
„Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli.
Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţi în sec şi îşi zise:
„Eu aici nu rămân!”, şi se îndreptă spre ieşire. Dar chiar atunci îşi auzi numele:
„Pancinello, tu eşti?”, se auzi un glas pătrunzător. Pancinello se oprii.
„Cât mă bucur să te văd, Pancinello! Vino mai aproape, vreau să te văd mai bine!” Pancinello se întoarse încet şi îl privi pe meşterul tâmplar, un bărbat înalt, cu o barbă stufoasă.
„Ştii cum mă cheamă?”, îl întrebă Pancinello.
„Bineînţeles că ştiu, doar eu te-am creat!”
Eli se plecă, îl ridică de jos şi îl aşeză lângă el pe bancă.
„Hmm...”, murmură meşterul îngândurat, în timp ce se uita la bulinele negre ale lui Pancinello.
„Se pare că ai adunat ceva etichete...”
„Nu am vrut, Eli! Am încercat din răsputeri să fiu bun!”
„Pancinello, copilul meu, în faţa mea nu este nevoie să te aperi! Mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi despre tine!”
„Chiar nu-ţi pasă?”
„Nu, şi nici ţie nu ar trebui să-ţi pese! Cine sunt ei – să împartă etichete bune sau rele? Şi ei sunt tot omuleţi de lemn ca tine. Nu contează ce gândesc ei, Pancinello. Contează doar ceea ce gândesc eu, Iar eu cred că eşti o persoană tare deosebită!”
Pancinello începu să râdă:
„Eu, deosebit? De ce aş fi deosebit? Nu pot să merg repede, nu pot să sar, vopseaua mi se duce. De ce aş însemna ceva pentru tine?”
Eli se uită la Pancinello, îşi puse mâna pe umărul lui micuţ şi spuse încet:
„Fiindcă eşti al meu, de aceea însemni foarte mult pentru mine!”
Nimeni..., niciodată... nu-l mai privise astfel pe Pancinello... şi în plus, cel care-l privea astfel era chiar creatorul lui! Nici nu mai avea cuvinte...
„În fiecare zi am sperat că vei veni la mine”, continuă apoi Eli.
„Am venit fiindcă m-am întâlnit cu cineva care nu avea nici un fel de etichete”, răspunse Pancinello.
„Ştiu, mi-a povestit despre tine.”
„De ea de ce nu se prind etichetele?”
„Fiindcă a hotărât că este mai important ce gândesc eu despre ea, decât ce gândesc alţii. Etichetele se lipesc de tine doar dacă le laşi!”
„Cum adică?”
„Etichetele se lipesc doar dacă le consideri importante. Dar cu cât te încrezi mai mult în dragostea mea, cu atât mai puţin îţi pasă de etichetele pe care ţi le pun ceilalţi oameni. Înţelegi?”
„Păi, nu prea...”
Eli zâmbi.
„Vei înţelege cu timpul. Acum eşti încă plin de buline negre. Deocamdată îţi va fi de ajuns să vii la mine în fiecare zi, iar eu îţi voi aduce aminte cât de important eşti pentru mine.”
Eli îl puse jos pe Pancinello.
În timp ce acesta se îndrepta spre uşă, Eli îi spuse:
„Nu uita, eşti o persoană deosebită fiindcă eu te-am creat! Iar eu nu greşesc niciodată!”
Pancinello nu se opri din mers, dar gândi:
„Cred că Eli chiar vorbeşte serios. Poate are dreptate!”
Şi chiar în clipa aceea căzu de pe el o bulină...

imnul IUBIRII

Celine Dion My heart will go on

Povestea Creionului


Copilul isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba
- Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!
- Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna un om care traieste in buna pace cu lumea.
Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.
A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este faptul ca ne mentinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.
Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma. Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

15 martie 2009

Zâmbiţi, vă rog…

Un pastor a fost invitat să vorbească puşcăriaşilor de la închisoarea
din localitate. Inima lui era plină şi de bucurie, dar şi de emoţie!
Nu a mai vorbit niciodată unui asemenea public! Aşa că, ajuns în faţa
deţinuţilor, pastorul nostru se îndreptă spre podium şi începu vorbirea
astfel:
- Bună dimineaţa, dragii mei, mă bucur nespus de mult să văd că sunteţi aici!

11 martie 2009

meditatie


„Naomi a zis: “Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri? Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă!

Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat, şi aş naşte fii, aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor?

Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.” Rut.1:11-13

Cand citim despre Naomi în prima parte a capitolului întai al cartii Rut, descoperim ca aceasta femeie era o persoana optimista si plina de viata, care traia dupa cum îi era numele: „placuta!”

În partea a doua a aceluiasi capitol, Sfanta Scriptura ne arata ca viata a fost foarte cruda cu Naomi. Atat sotul, cat si cei doi copii ai ei, au murit. Desi si-au planificat sa ramana în Moab doar pentru o vreme, au locuit în aceasta tara a mortii, mai multi ani.

Aceste necazuri au facut ca Naomi sa ajunga o femeie plina de amaraciune. Înfatisarea ei s-a schimbat, iar bucuria de alta data s-a dus!

Cand viata îti este tot mai grea, este usor sa te umpli de amaraciune; nu-i asa?

Ajunsi în aceasta situatie, foarte multi oameni spun ca este injust ceea ce li se întampla, si nu-i corect ca tocmai ei sa treaca prin astfel de încercari. De aceia în aceste situatii exista ispita sa-L acuzam pe Dumnezeu, pentru toate încercarile prin care trecem.

Cu toate acestea observam ca în viata lui Naomi, a ramas un sambure de credinta, care ne este confirmat prin declaratia: „ma voi întoarce înapoi la Betleem!”

Dupa ce a luat aceasta hotarare, viata Naomei a fost schimbata si credinta întarita, pentru ca în Betleem nu numai ca a castigat mostenirea pe care o pierduse, dar a gasit si noi binecuvantari.

Si pentru noi viata poate fi aspra si plina de amaraciune. În aceasta lume ne confruntam cu suferinta, necazuri şi multa suparare cauzata de pierderea celor dragi . Cu toate acestea, si-n aceste împrejurari exista nadejde prin Hristos!

Indiferent de situatiile prin care treci, rugaciunea mea pentru tine în aceasta zi este: ca Dumnezeu sa te ajute sa gasesti nadejdea care este în Hristos, pentru ca sa poti trai astfel la fel ca Naomi, bucuria mangaierii si nadejdea unui nou început!

INDIFERENT DE NECAZURILE PRIN CARE TRECI, EXISTA O MARE NADEJDE ÎN HRISTOS!

9 martie 2009

zambiti va rog :))

cum se obtine lumina cu ajutorul apei?...spaland geamurile...

La un BAC se prezinta elevi cu diferite pregatiri. Intra primul foarte pregatit si iese radios: - Cum a fost? îl intreaba ceilalti. - E… ca între profesori… - Adica…? - Ei întrebau, eu raspundeam, ne completam… Intra al doilea si la iesire aceeasi întrebare: - Cum a fost? - Ca de la profesori la elev… ei întrebau, eu raspundeam, ma mai ajutau ei… Intra al treilea… si la iesire: - Cum a fost? - E… cum sa fie… ca între popi… - Cum asa? - Pai ei întrebau, eu îmi faceam cruce, eu raspundeam, îsi faceau ei cruce !!!!

Un barbat si sotia lui aveau probleme acasa si si-au aplicat tratamentul tacerii. La un moment dat, barbatul si-a dat seama ca in ziua urmatoare avea nevoie ca sotia sa sa-l trezeasca la ora 5.00 pentru un zbor de afaceri. Nedorind sa fie primul care sa rupa tacerea (si sa piarda), a scris pe o bucata de hartie "Te rog sa ma trezesti la ora5.00 > si a lasat biletul unde stia ca sotia sa o sa-l gaseasca. In dimineata urmatoare, barbatul se trezeste si descopera ca este ora 9.00 si ca a pierdut avionul. Furios, tocmai se pregatea sa se certe cu sotia lui ca nu l-a trezit, cand a observat un biletel langa pat: "Este ora 5.00.Trezeste-te !".

8 martie 2009

ami si crista - m-ai regasit

M`ai regăsit când eu pierdut în mine

Mă răstigneam pe`altarele de lut

Când prăbuşit zăceam a neputinţă

Când faptele tărâna m`au făcut

.
Tu M`ai cules din pulbere cu harul

Ca să mă`mbraci cu dragostea dintâi

Şi mi`ai şoptit “Tu eşti mărgăritarul

În dragostea Mea pururi să rămâi”

.
Azi eu alerg tot mai grăbit pe cale

Să urc acolo sus la dreapta Ta

Să trec prin poarta biruinţei cale

Prin poarta ce se cheamă Golgota

.
Iar daca adesea cad sub greul crucii

Şi mă pândesc ispitele`n ascuns

Atuncea mulţumiri Ţi`aduc Isuse

Căci harul Tău îmi este de ajuns

definitii hazlii :))

Daca se fereste de masini este pieton,daca se fereste de taxe este un om de afaceri iar daca se fereste de raspundere este un ….om politic

Ambitia femeii:Sa fie cantarita si sa fie gasita usoara

Biblioteca:Un loc in care mai traiesc inca cei morti.

Bogatas:Un om sarac,dar cu bani.

Cleptoman:Un hot bogat.

Canton:cantaret religios care canta pe nas dupa ureche.

Doctor:Unul care ia plata cand Dumnezeu vindeca.

Eroii: Putini am fost,multi am mai ramas.

Erou:Unul caruia i-a fost prea frica ca sa fuga.

MAMA

Nu stiu cand, cum s-a-nceput,
Nici nu pot sa imi dau seama,
Cand gangurind far-sa fi vrut,
Am exclamat cuvantul mama!

Eram prea mic, sa pot sa stiu
Ce va insemna acest cuvant,
Dar peste ani, pot ca sa scriu:
E cel mai sfant de pe pamant!

Nici-unul nu mi-e asa de drag
Ca mama, cand eu strig la ea…
Cand m-asteapta seara in prag,
S-o imbratisez, cu dor as vrea .

S-o strang la piept si sa-i sarut
Mainele-i dragi, ce-au leganat,
Prin dragostea-i de neintrecut
Cand ,,nani! nani!’’mi-a cantat .

Nu tin sa stiu, dar mult’nainte
Far-a pricepe si-am da seama,
Mi-a incoltit in mica-mi minte,
Mi-a rasarit cuvantul ,,Mama!”

De-ar fi durerea-oricat de mare
Prin incercari, de multe de ori,
Cuvantul,,Mama,’’mi-e alinare
Ca un balsam, din mii de flori .

Flavius Laurian Duverna




7 martie 2009

:)

.La maternitate, in sala de asteptare trei barbati (un catolic, un baptist si un penticostal) stau cu sufletul la gura. Iese moasa si il felicita pe catolic: - Felicitari aveti gemeni! - Doamne, ce coincidenta, eu chiar lucrez la Minessota Twins... Dupa o ora iese aceeasi femeie si spune baptistului: - Incredibil, aveti tripleti!!! - Nu pot sa cred, ce coincidenta, eu lucrez la 3M Company. Penticostalul lesina. - Ce s-a intamplat, intreaba moasa? - El lucreaza la 7UP...

4 martie 2009

HE KNOWS MY NAME

3 martie 2009

viata mea - Speranta

Eram pierdut,eram cazut,eram trist si apasat,
Traiam o viata de suspin,traiam o viata in pacat,
Timpul si-averea o cheltuiam pe lucruri fara de folos,
Dar intr-o zi m-am intalnit cu Isus Cristos.


Viata mea s-a schimbat
Cand Isus m-a eliberat
La Golgota am venit
Iar Cristos iertarea Sa mi-a daruit.


Credinta ce-aveam in inima era doar o teorie,
Tot ce gandeam si ce vorbeam,
Eram pierdut pentru vecie!
Frica si groaza m-au cuprins,eram speriat,cazut jos,
Dar intr-o zi m-am intalnit cu Isus Cristos.

Viata mea a fost schimbata de Cuvantul Domnului,
Viata mea a fost transformata,
Astazi sunt copilul Lui,
Am speranta,sunt fericit,e-atat de frumos
Intr-o zi m-am intalnit cu Isus Cristos!

2 martie 2009

un martisor pentru tine


„Să mi se laude sufletul în Domnul! Să asculte cei nenorociţi şi să se bucure.
Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine. Să lăudăm cu toţii Numele Lui! Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele. „ Ps.34:2-4

Te-ai întrebat vreodata de ce cere Scriptura sa îl laudam pe Dumnezeu?

În versetele de mai sus sunt trei motive pe care le gasim ca un raspuns la aceasta întrebare:

În primul rand, slavirea lui Dumnezeu îi încurajeaza pe altii. Cred ca vei fi uimit de modul pozitiv în care vor reactiona oamenii, atat crestinii cat si cei ce nu-L cunosc pe Dumnezeu, cand vor vedea ca îl lauzi pe Dumnezeu cu onestitate si sinceritate, indiferent daca în viata ta se întampla ceva bun sau rau.

În al doilea rand, slavirea lui Dumnezeu aduce în mod natural, partasia. Exista o apropiere si o legatura care se creaza între toti cei ce îl slavesc pe Dumnezeu împreuna.

Si în sfarsit, slavirea lui Dumnezeu îti da putere pentru viata de fiecare zi !

Nu stiu lucrurile cu care te confrunti astazi: poate te lupti cu o ispita care te încearca, sau cu un pacat de care nu poti scapa. Indiferent însa de starea prin care treci, atunci cand vei începe sa-L lauzi pe Dumnezeu, slavirea lui Dumnezeu te va ajuta sa castigi biruinta si sa scapi de aceste probleme.

Prietenul meu; fiindca Dumnezeu va raspunde la închinarea ta împlinita cu sinceritate si onestitate, te îndemn sa faci din slavirea lui Dumnezeu un obicei al vietii tale, indiferent de situatiile prin care vei avea de trecut.

FA DIN SLAVIREA LUI DUMNEZEU O PRIORITATE A VIETII TALE, INDIFERENT DE CIRCUMSTANTELE VIETII PRIN CARE VEI MAI AVEA DE TRECUT!

1 martie 2009

AS THE DEER

YOU ARE MY HIDING PLACE