Mituri despre creier

Dobândim experienţă cu trecerea timpului, devenim învăţaţi, ca, pe măsură ce îmbătrânim, să ne pierdem abilităţile una câte una. Este posibil ca multe dintre informaţiile pe care le aveai despre procesul natural de îmbătrânire a creierului să nu fie adevărate.

"Nu putem face nimic pentru a modifica structura creierului"

Nimic mai neadevărat. Creierul se schimbă în permanenţă, ca o consecinţă a experienţei pe care o acumulezi. Tot ceea ce facem si ce gândim se reflectă în activitatea creierului, iar odată ce ne schimbăm si modul de a gândi si de a ne comporta, apar schimbări si la nivelul acestuia.

Asa se explică de ce terapiile prin care se inhibă gândurile sau comportamentele negative (terapiile cognitiv-comportamentale) au efect în tratamentul afecţiunilor psihice.

"Creierul nu are capacitatea de a produce celule neuronale noi"

Cercetătorii au descoperit că si la vârsta de 70 de ani creierul are abilitatea de a produce neuroni noi. Hipocampul (regiunea unde se formează noi amintiri) si bulbul olfactiv (centrul de procesare a mirosului) sunt regiuni din creier care produc regulat noi celule neuronale. Acest lucru ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente noi pentru bolile neurodegenerative.

"Pierdem neuroni zilnic"

De fapt, există anumite regiuni ale creierului care nu pierd neuroni pe măsură ce organismul îmbătrâneste. Într-adevăr, se distrug unele legături dintre neuroni, dar acest lucru face parte dintr-un proces permanent de remodelare a creierului.

"Memoria se degradează cu vârsta"

Nu neapărat! Există persoane care ajung la vârsta de o sută de ani si au o memorie aproape la fel de bună ca în tinereţe. Mostenirea genetică ajută, dar si stilul de viaţă adoptat. Dacă dieta echilibrată oferă neuronilor energie bună de ars, exerciţiile fizice sau activităţile intelectuale regulate oxigenează şi antrenează „muşchii gândirii“.

Femeie vs. bărbat

Creierele noastre sunt programate să fie diferite: bărbaţii au cu patru la sută mai mulţi neuroni si cu 100 de grame mai multă materie cenusie decât femeile. În schimb, acestea pot să transmită informaţii între emisfere mult mai repede. Dacă femeile tind să deţină controlul ambelor emisfere, bărbaţii se pare că au un control mai bun asupra emisferei stângi.La majoritatea bărbaţilor, centrul limbajului este în emisfera stângă, în timp ce femeile folosesc ambele emisfere pentru coordonarea limbajului. Avantaj pentru femei: în cazul unui atac cerebral în partea stângă a creierului, femeile au sanse mai mari să-si recupereze limbajul.

Visele ajută memoria

Visele sunt esenţiale pentru menţinerea creierului în stare bună, deoarece, în timpul somnului, legăturile dintre neuroni se înmulţesc. Pe de altă parte, în timpul viselor are loc o „asezare” a informaţiilor de peste zi. Adică creierul nostru adună toate datele, le ordonează, aruncă ceea ce nu este important si le pune la păstrare în memoria de lungă durată.

Socializarea întreţine creierul

În prevenirea acestei boli nu trebuie neglijate relaţiile interumane. Un studiu al Universităţii din Michigan arată că socializarea este la fel de benefică pentru creier ca orice exerciţiu mental. O bună relaţie cu rudele şi prietenii dă şi o atitudine optimistă în faţa vieţii.

Alimentaţia sănătoasă are şi ea un rol important. Cel mai indicat este modul de alimentaţie mediteraneean, cu multe legume, fructe şi omega 3 provenind din peşte şi ulei de măsline. Trebuie evitate grăsimile, dulciurile concentrate.

Cum ne exersăm memoria

Pentru a ne feri de de­menţă senilă, trebuie să îi dăm în permanenţă creierului de lucru.
Învăţarea unui lucru nou (limbi străine, cântatul la un instrument muzical, un dans de societate).
Jocurile care pun în mişcare „micile celule cenuşii” (şahul, sudoku).
Vizitarea unor locuri pe care nu le-aţi mai văzut niciodată.
Alte activităţi cum sunt grădinăritul sau brodatul.

Enigmele creierului

Înţelegerea procesului prin care creierul se degradează poate duce la dezvoltarea a noi tratamente care să prevină apariţia unor afecţiuni neurologice. Există anumite tipare după care creierul îmbătrâneste, însă acestea pot fi modificate în cazul existenţei unor afecţiuni.
Creierul pierde din masă. Pe la 20 de ani, începem să pierdem din greutatea creierului, astfel încât, pe la sfârsitul vieţii, contabilizăm cu 5-10 la sută mai puţină materie cenusie. Anumite regiuni se micsorează mai mult (lobul frontal, cu rol în abilităţile psihice, si hipocampul, unde se formează noile amintiri).
Scoarţa cerebrală se subţiază. Acest proces nu este cauzat de pierderea neuronilor, cum se considera până nu demult. Cercetări noi arată că subţierea scoarţei cerebrale este urmarea reducerii numărului sinapselor (proces ce începe la vârsta de 20 de ani).
Materia albă se împuţinează. Mielina, o substanţă albă care ajută neuronii să comunice mai bine, se împuţinează. Rezultatul: nu mai suntem la fel de rapizi în gândire, nu mai avem o memorie la fel de bună ca în tinereţe, iar abilitatea de a rezolva probleme scade simţitor.
Neurotransmiţătorii îsi reduc numărul. Pe măsură ce înaintează în vârstă, creierul generează din ce în ce mai puţini neurotransmiţători (substanţe precum serotonina, care transmit mesaje de la un neuron la altul). Aceste schimbări vor avea efect asupra memoriei.
Creierul uman este unul dintre cele mai studiate organe. Şi pe bună dreptate, căci de buna lui funcţionare depind toate funcţiile din corp, iar, fără ajutorul lui, nu ar fi posibilă nici o simplă strângere de mână.
Tulburările de memorie si de atenţie, tulburările de orientare spaţio-temporală, tulburările de utilizare a obiectelor, tulburările de vorbire, cu sărăcirea limbajului si dificultăţi în înţelegere si în învăţare, sunt cele mai frecvente manifestări pentru îmbătrânirea precoce a creierului.

Căscatul ne răcoreste neuronii
Creierul este ca un calculator, care, la temperaturi ridicate, dă eroare. Spre deosebire de computer, creierul nu este însă echipat cu un dispozitiv de răcire. Astfel, a fost nevoit să-si dezvolte un mecanism inedit de „răcorire”: căscatul!
Cercetătorii de la Universitatea Binghamton din New York, SUA, au ajuns la această concluzie după ce au observat că oamenii cască atunci când temperatura din atmosferă este mai mică decât cea a corpului.
Acestia au dovedit că, în urma căscatului, temperatura creierului a egalat-o pe cea a aerului, iar starea de spirit a voluntarilor s-a îmbunătăţit. Ei bine, atunci de ce căscăm când suntem obosiţi? Cercetătorii spun că este absolut normal: lipsa somnului si oboseala cresc temperatura materiei cenusii.
Contrar opiniei comune, persoanele care cască în timpul unei discuţii nu sunt dezinteresate de subiect, ci, prin acest mecanism, încearcă să-si sporească atenţia.