Mituri despre creier

Dobândim experienţă cu trecerea timpului, devenim învăţaţi, ca, pe măsură ce îmbătrânim, să ne pierdem abilităţile una câte una. Este posibil ca multe dintre informaţiile pe care le aveai despre procesul natural de îmbătrânire a creierului să nu fie adevărate.

"Nu putem face nimic pentru a modifica structura creierului"

Nimic mai neadevărat. Creierul se schimbă în permanenţă, ca o consecinţă a experienţei pe care o acumulezi. Tot ceea ce facem si ce gândim se reflectă în activitatea creierului, iar odată ce ne schimbăm si modul de a gândi si de a ne comporta, apar schimbări si la nivelul acestuia.

Asa se explică de ce terapiile prin care se inhibă gândurile sau comportamentele negative (terapiile cognitiv-comportamentale) au efect în tratamentul afecţiunilor psihice.

"Creierul nu are capacitatea de a produce celule neuronale noi"

Cercetătorii au descoperit că si la vârsta de 70 de ani creierul are abilitatea de a produce neuroni noi. Hipocampul (regiunea unde se formează noi amintiri) si bulbul olfactiv (centrul de procesare a mirosului) sunt regiuni din creier care produc regulat noi celule neuronale. Acest lucru ar putea ajuta la dezvoltarea unor tratamente noi pentru bolile neurodegenerative.

"Pierdem neuroni zilnic"

De fapt, există anumite regiuni ale creierului care nu pierd neuroni pe măsură ce organismul îmbătrâneste. Într-adevăr, se distrug unele legături dintre neuroni, dar acest lucru face parte dintr-un proces permanent de remodelare a creierului.

"Memoria se degradează cu vârsta"

Nu neapărat! Există persoane care ajung la vârsta de o sută de ani si au o memorie aproape la fel de bună ca în tinereţe. Mostenirea genetică ajută, dar si stilul de viaţă adoptat. Dacă dieta echilibrată oferă neuronilor energie bună de ars, exerciţiile fizice sau activităţile intelectuale regulate oxigenează şi antrenează „muşchii gândirii“.

Femeie vs. bărbat

Creierele noastre sunt programate să fie diferite: bărbaţii au cu patru la sută mai mulţi neuroni si cu 100 de grame mai multă materie cenusie decât femeile. În schimb, acestea pot să transmită informaţii între emisfere mult mai repede. Dacă femeile tind să deţină controlul ambelor emisfere, bărbaţii se pare că au un control mai bun asupra emisferei stângi.La majoritatea bărbaţilor, centrul limbajului este în emisfera stângă, în timp ce femeile folosesc ambele emisfere pentru coordonarea limbajului. Avantaj pentru femei: în cazul unui atac cerebral în partea stângă a creierului, femeile au sanse mai mari să-si recupereze limbajul.

Visele ajută memoria

Visele sunt esenţiale pentru menţinerea creierului în stare bună, deoarece, în timpul somnului, legăturile dintre neuroni se înmulţesc. Pe de altă parte, în timpul viselor are loc o „asezare” a informaţiilor de peste zi. Adică creierul nostru adună toate datele, le ordonează, aruncă ceea ce nu este important si le pune la păstrare în memoria de lungă durată.

Socializarea întreţine creierul

În prevenirea acestei boli nu trebuie neglijate relaţiile interumane. Un studiu al Universităţii din Michigan arată că socializarea este la fel de benefică pentru creier ca orice exerciţiu mental. O bună relaţie cu rudele şi prietenii dă şi o atitudine optimistă în faţa vieţii.

Alimentaţia sănătoasă are şi ea un rol important. Cel mai indicat este modul de alimentaţie mediteraneean, cu multe legume, fructe şi omega 3 provenind din peşte şi ulei de măsline. Trebuie evitate grăsimile, dulciurile concentrate.

Cum ne exersăm memoria

Pentru a ne feri de de­menţă senilă, trebuie să îi dăm în permanenţă creierului de lucru.
Învăţarea unui lucru nou (limbi străine, cântatul la un instrument muzical, un dans de societate).
Jocurile care pun în mişcare „micile celule cenuşii” (şahul, sudoku).
Vizitarea unor locuri pe care nu le-aţi mai văzut niciodată.
Alte activităţi cum sunt grădinăritul sau brodatul.

Enigmele creierului

Înţelegerea procesului prin care creierul se degradează poate duce la dezvoltarea a noi tratamente care să prevină apariţia unor afecţiuni neurologice. Există anumite tipare după care creierul îmbătrâneste, însă acestea pot fi modificate în cazul existenţei unor afecţiuni.
Creierul pierde din masă. Pe la 20 de ani, începem să pierdem din greutatea creierului, astfel încât, pe la sfârsitul vieţii, contabilizăm cu 5-10 la sută mai puţină materie cenusie. Anumite regiuni se micsorează mai mult (lobul frontal, cu rol în abilităţile psihice, si hipocampul, unde se formează noile amintiri).
Scoarţa cerebrală se subţiază. Acest proces nu este cauzat de pierderea neuronilor, cum se considera până nu demult. Cercetări noi arată că subţierea scoarţei cerebrale este urmarea reducerii numărului sinapselor (proces ce începe la vârsta de 20 de ani).
Materia albă se împuţinează. Mielina, o substanţă albă care ajută neuronii să comunice mai bine, se împuţinează. Rezultatul: nu mai suntem la fel de rapizi în gândire, nu mai avem o memorie la fel de bună ca în tinereţe, iar abilitatea de a rezolva probleme scade simţitor.
Neurotransmiţătorii îsi reduc numărul. Pe măsură ce înaintează în vârstă, creierul generează din ce în ce mai puţini neurotransmiţători (substanţe precum serotonina, care transmit mesaje de la un neuron la altul). Aceste schimbări vor avea efect asupra memoriei.
Creierul uman este unul dintre cele mai studiate organe. Şi pe bună dreptate, căci de buna lui funcţionare depind toate funcţiile din corp, iar, fără ajutorul lui, nu ar fi posibilă nici o simplă strângere de mână.
Tulburările de memorie si de atenţie, tulburările de orientare spaţio-temporală, tulburările de utilizare a obiectelor, tulburările de vorbire, cu sărăcirea limbajului si dificultăţi în înţelegere si în învăţare, sunt cele mai frecvente manifestări pentru îmbătrânirea precoce a creierului.

Căscatul ne răcoreste neuronii
Creierul este ca un calculator, care, la temperaturi ridicate, dă eroare. Spre deosebire de computer, creierul nu este însă echipat cu un dispozitiv de răcire. Astfel, a fost nevoit să-si dezvolte un mecanism inedit de „răcorire”: căscatul!
Cercetătorii de la Universitatea Binghamton din New York, SUA, au ajuns la această concluzie după ce au observat că oamenii cască atunci când temperatura din atmosferă este mai mică decât cea a corpului.
Acestia au dovedit că, în urma căscatului, temperatura creierului a egalat-o pe cea a aerului, iar starea de spirit a voluntarilor s-a îmbunătăţit. Ei bine, atunci de ce căscăm când suntem obosiţi? Cercetătorii spun că este absolut normal: lipsa somnului si oboseala cresc temperatura materiei cenusii.
Contrar opiniei comune, persoanele care cască în timpul unei discuţii nu sunt dezinteresate de subiect, ci, prin acest mecanism, încearcă să-si sporească atenţia.

CANTARÉ, CANTARÁS

Andre Rieu - Hava Nagila

shalom jerusalem

urmas devotat al lui Hristos

Pentru a fi un urmaş devotat al lui Hristos, trebuie să fii o persoană răbdătoare. De foarte multe ori atunci când auzim despre vre-o problemă, reacţionăm în fire, pripit sau brutal.

Răbdarea te ajută însă ca în faţa acestor situaţii să ai o cu totul altă atitudine şi să câştigi biruinţa în faţa oricărei provocări. Puţini oameni prezentaţi de Sfânta Scriptură pot ilustra acest fapt mai bine ca Neemia.

În primul capitol al cărţii pe care a scris-o, ne este arătat că Neemia a auzit că ceva foarte grav s-a întâmplat în Iuda şi în Ierusalim. În loc însă să se angajeze imediat pentru a face ceva ca să îndrepte aceste lucruri, fiindcă ştia că fără ajutorul lui Dumnezeu nu poate avea reuşită, cu o deosebită răbdare, Neemia s-a rugat şi a cerut lui Dumnezeu lumină pentru ceea ce ar trebui să facă.

Versetul biblic de astăzi ne arată că a te avânta în necunoscut nu numai că este neînţelept şi periculos, ci de foarte multe ori este şi păcătos.

Pentru lucrarea pe care a trebuit s-o împlinească, Neemia s-a rugat şi s-a pregătit aproape 4 luni. Când a fost ultima dată când pentru un lucru pe care a trebuit să-l împlineşti te-ai rugat mai înainte timp de patru luni?

Pentru că Dumnezeu apreciază răbdarea, trebuie să ne aliniem planurile noastre cu calendarul ceresc. Şi vei cunoaşte planurile lui Dumnezeu, numai atunci când vei vorbi cu El regulat în rugăciune şi vei aştepta apoi cu răbdare răspunsurile Lui.

Pentru că mulţi dintre noi atunci când nu primesc un răspuns imediat, sunt gata să renunţe în mijlocul acestei societăţi agitate şi violente, răbdarea este o lecţie foarte greu de învăţat.

Pentru a o învăţa, fii gata chiar din această zi să te asemeni cu Neemia, căutându-l pe Domnul în mod frecvent în rugăciune, aşteptând apoi cu răbdare toate răspunsurile Lui.

DUMNEZEU APRECIAZĂ RĂBDAREA!

...

Numeroase articole şi studii, atât creştine cât şi laice, ne arată astăzi o tendinţă îngrijorătoare. În unul dintre acestea, binecunoscutul statistician al sondajelor electorale George Gallup Jr., a arătat că doar 10% dintre americani sunt creştini dedicaţi.

Ceea ce mă surprinde la această statistică este faptul că sunt mult mai mulţi decât cei 10% dintre americani care atunci când sunt întrebaţi, pretind că sunt creştini şi îl urmează pe Hristos.

De aceea, acest studiu ne arată că mulţi dintre cei care pretind că îl urmează pe Hristos sunt la fel ca ceilalţi oameni, având un comportament imoral, care îi face să ajungă pradă unor rătăciri religioase.

Dacă te numeri printre aceştia, aş vrea să te îndemn să faci din rugăciune un obicei al vieţii tale, începând chiar de astăzi.

Neemia a avut o legătură vibrantă şi profundă cu Dumnezeu, care s-a statornicit prin rugăciune. Chiar la începutul cărţii care îi poartă numele, îl găsim pe Neemia stând zile în şir în rugăciune, datorită faptului că inima îi era îndurerată din pricina stării jalnice în care a ajuns Ierusalimul şi ţara sa natală.

Citind apoi întreg cuprinsul acestei cărţi, putem vedea cu uşurinţă că ceea ce a făcut diferenţă în viaţa lui Neemia a fost rugăciunea. Fără o viaţă de rugăciune nu poţi să stai deoparte de lume.

Dacă doreşti să înaintezi în umblarea ta cu Dumnezeu, atunci trebuie să păstrezi o vie comunicare cu El. De aceea, fă din rugăciune o prioritate a vieţii tale, începând chiar din această zi!

O VIAŢĂ DE RUGĂCIUNE PASIONATĂ VA ÎNTĂRI RELAŢIA TA CU DUMNEZEU !

Limba poate minţi, corpul însă niciodată

Felul în care dăm mâna cu ceilalţi, cum ne mişcăm braţele, sprâncenele, cum ne ţinem picioarele şi corpul, toate acestea spun ceva despre noi.
CUM DAI MÂNA?
Ce spune despre noi o simplă strângere de mână sau cum putem şti ceva despre caracterul omului cu care dăm mâna prima dată? Dacă are o strângere fermă, cu palma neînclinată într-o parte, înseamnă că este un om deschis, hotărât, care poate fi abordat direct. Dacă întinde mâna moale şi caută să şi-o retragă repede, putem şti despre acel om că are o stimă scăzută despre sine. Dacă în timpul strânsorii ţine palma astfel încât să rămână un gol, acel om are rezerve în ceea ce priveşte comunicarea, are un caracter foarte diferit de al nostru. Dacă ţine mâna deasupra, înseamnă că vrea să fie lider, iar dacă întinde mâna, astfel încât cea a interlocutorului să fie deaspura mâinii lui transmite inconştient dorinţa de supunere.
Este bine ca în timpul unei discuţii să fiţi atenţi la momentul în care persoana cu care vorbiţi ridică din sprâncene. Veţi şti să insistaţi pe un subiect luând în calcul faptul că oamenii fac acest gest când sunt interesaţi. Ca o glumă, dacă vreţi să aibă riduri multe orizontale pe frunte, rostiţi de multe ori cuvântul care îl face să-şi ridice sprâncenele!
Dacă mergeţi la un interviu de angajare trebuie să fiţi foarte atenţi, deoarece angajatorii cunosc micile trucuri prin care îşi dau seama, studiindu-vă mişcările corpului, dacă minţiţi sau nu şi ce vă interesează cu adevărat. Dar pentru a lua decizia corectă când sunteţi în situaţia de a negocia ceva, fiţi atenţi la poziţia părţii superioare a corpului dumneavoastră. Este mai mare şansa să hotărâţi ceea ce trebuie dacă veţi sta rezemaţi de scaun şi nu vă aplecaţi în faţă. Când discutaţi cu cineva şi vedeţi că ţine palmele în aşa fel încât are degetele drepte, petrecute ca un fermoar, este clar că ceva nu-i convine şi are o poziţie de ameninţare.
Persoanele care au un post de vânzător, atunci când merg la negocieri este bine să se aşeze de aceeaşi parte a mesei cu cel căruia doreşte să-i vândă, fiindcă aşa oferă senzaţia de mai multă prietenie şi apropiere, pe când a sta faţă în faţă cu cineva exprimă o declaraţie tacită de război. Sigur, toate aceste lucruri sunt exprimate fără să ne dăm seama, dar ele sunt percepute de creierul nostru ca atare. De aceea, persoanele care merg la negocieri trebuie să nu uite de această descifrare a limbajului corpului. Orice informaţie în plus este preţioasă în afaceri. Fie că aflaţi despre persoana cu care vă aflaţi la masa de tratative că are o strângere de mână fermă sau “de peşte mort”, că vă priveşte sau nu în ochi când discutaţi, că are diverse ticuri care vă spun că e emoţionat, orice este important ca să ştiţi cum reacţionaţi dumneavoastră mai departe.
Mâinile spun şi ele multe despre noi. Când suntem în public, la restaurant, de exemplu, sau într-un loc unde stăm jos, este de preferat să ţinem mâinile la vedere, pentru a nu exista suspiciunea că avem ceva de ascuns. Dacă trebuie să ţineţi discursuri, a gesticula cu ambele mâini deodată creează sentimentul de armonie, iar receptarea celor spuse este mai bună. Uneori şi forma unui organ poate spune ceva despre tipul personalităţii. Astfel, s-a constatat că persoanele ale căror urechi au lobul mai mare sunt sentimentale, pun accent pe relaţiile umane, în timp ce aceia care au lob mic sunt genul de oameni logici, pentru care faptele şi cifrele sunt mai importante, fiind nişte pragmatici.
“Studierea limbajului corpului ne ajută să înţelegem oamenii din jurul nostru, să înţelegem faptul că fiecare om are individualitatea sa. Studiind gestica oamenilor, evităm etichetarea pe care am putea s-o facem celor din jurul nostru. Pentru că începem să învăţăm să îl înţelegem pe cel de lângă noi, cu toate lucrurile care îi aparţin doar lui” Bernhard P. Wirth

O POVESTE PENTRU TINE

　 O femeie iese din casă şi vede 3 moşnegi cu barbă albă stând în faţa casei.
　Nu-i cunoştea dar vazându-i supăraţi îi invita în casă să manânce ceva.
"Soţul tău este acasă?" – întreabă ei.
"Nu , este ieşit"
"Atunci nu putem intra" – replică ei.
Seara când soţul se întoarce acasă ea îi povesteşte despre cei trei moşnegi
''Du-te şi spune-le că am venit şi pofteşte-i înăuntru "
Femeia se duce şi îi invită.
"Nu putem intra toţi în casă" replică ei.
"Cum aşa?" întreabă ea.
Unul dintre moşnegi îi explică. Eu sunt BUNĂSTARE , el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te şi întreabă-l pe soţul tău care dintre noi să vina în casă
Femeia intră în casă şi îi spune soţului, care se bucură. "Ce bine!!, în acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!"
Soţia nu a fost de acord. "De ce să nu-l invităm pe SUCCES?"
Nora îi asculta dintr-un colţ al casei
"N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!" – a sugerat nora
"Hai să ne ghidăm după sfatul norei" îi zice soţul soţiei.
"Du-te afară şi invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete."
Femeia iese afară şi întreabă: "Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete"
IUBIRE porneşte înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui şi ceilalţi doi.Surprinsă femeia întreabă :
　"L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniţi şi voi cu el?"
Cei trei moşnegi replicară:
"Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalţi ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE , unde merge el mergem şi noi. Unde este IUBIRE este şi BUNĂSTARE şi SUCCES!!"