Unde vei merge..?

Exista 193 de tari in lumea aceasta si un total de 6,5 miliarde de oameni. 56 de milioane de oameni mor anual, adica 153.000 in fiecare zi, 6.390 in fiecare ora, 107 in fiecare minut, 1,78 in fiecare secunda!!!! In fiecare moment un suflet merge in Iad…, pentru o vesnicie!!! Crezi ca Dumnezeu se simte bine cand mii de oameni mor zilnic fara sa-L cunoasca?!? Dumnezeu ne-a creat pe acest pamant pentru ca ne iubeste si vrea sa fim cu El. Te-ai gandit vreodata la asta? Tu unde iti vei petrece vesnicia, daca intr-o zi te vei numara printre cei care mor? Exista DOAR o singura cale pentru a fi salvat de Iad si de a a fi mantuit, Domnul Isus Hristos! Daca nu iti pasa unde vei merge dupa moarte inseamna ca nu iti pasa de tine! Crede in Cel care a murit pe cruce pt . pacatele tale

fa-ti timp...

Fa’ti timp sa te rogi - este cea mai mare putere
Fa’ti timp sa citesti - este fantana cunoasterii
Fati timp sa iubesti- este un principiu dumnezeiesc
Fa’ti timp sa fii prietenos - este drumul spre fericire
Fa’ti timp sa razi - este muzica sufletului
Fa’ti timp sa muncesti - este cheia succesului
Fa’ti timp sa oferi - este prea scurta o zi ca sa fii egoist
Dragostea care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi!

reputatia

Circumstantele in mijlocul carora traiesti iti determina reputatia….adevarul in care crezi iti determina caracterul… Reputatia este ceea ce se presupune ca esti; caracterul este ceea ce esti… Reputatia este fotografia; caracterul este fata……. Reputatia ii vine cuiva din afara; caracterul creste dinlauntru… Reputatia este ceea ce ai cind vii intr-o noua comunitate; caracterul este ceea ce ai cind pleci… Reputatia ta este facuta intr-un moment; caracterul se cladeste intr-o viata… Reputatia iti este aflata intr-o ora; caracterul nu iese la iveala nici intr-un an… Reputatia creste ca o ciuperca; caracterul dureaza ca eternitatea… Reputatia te face bogat sau sarac; caracterul te face fericit sau nefericit… Reputatia este ceea ce oamenii spun despre tine in fata mormintului tau; caracterul este ceea ce ingerii spun despre tine in fata tronului lui Dumnezeu.

ganduri frumoase

“Cand diavolul iti aduce aminte de trecutul tau, tu sa-i aduci aminte de viitorul lui.”

totul ii vine la timp celui ce stie sa astepte.(B.Brecht)

“cand nu iti gasesti linistea in tine insuti, zadarnic o cauti in alta parte(Francois de la Rochefoucauld)”

Iubirea este cea mai inalta fericire la care poate ajunge omul, caci numai prin ea cunoaste ca el e mai mult decat el insusi, ca e una cu totul.” ( Rabindranath Tagore )

..o inima vesela bate toate ziua, dar o inima trista oboseste intr-o clipa…!!

“Omul sa nu se jeneze niciodata sa recunoasca ca a gresit. A recunoaste ca a gresit inseamna ca a evoluat si ca azi e mai intelept decat ieri.” (Jonathan Swift)

Cu Dumnezeu alături şi sprijinindu-te pe braţul Său poţi înfrunta orice îţi stă în cale.”

“Cind esti daramat pentru nimica, Dumnezeu te ridica pentru ceva! Cind tii se inchide o usa Dumnezeu iti deschide una mai binecuvintata! CREDINTA vede invizibilu, CREDE incredibilul si primeste
IMPOSIBILULl!!!!”

Acordand prea multa atentie cuvintelor, pierdem din vedere ideile. -Acordand prea multa atentie vorbelor,pierdem din atentie faptele !

judeca omul - nimic mai usor; a-l cunoaste - infinit mai greu. - Adesea ii ajutam pe altii numai ca sa ne convingem ce buni si ce puternici suntem noi.

”Invata sa traiesti in asa fel incat sa nu ranesti inima cuiva,iar daca acest lucru nu este posibil renunta la fericirea ta”

MercyMe Bring the rain

AMAZING GRACE

Versurile acestei cantari au fost scrise in anul 1772 de John Newton, dupa ca acesta a devenit crestin.
Legenda cantarii:
Pe cand era copil, acesta locuia cu mama lui, intr-o casa pe malul marii, pe tarmul nordic al Marii Mediterane. Tatal lui se indeletnicea cu comertul de sclavi si era mai mult plecat, astfel ca baiatul, ramas in grija mamei, a deprins de la aceasta invataturile crestine. Mama lui ii vorbea despre Dumnezeu, il invata dragostea de oameni, mila crestineasca. Ii vorbea despre Parintele nostru minunat, dragostea Lui desavarsita, puterea Lui de iertare, si dragostea cu care ne cheama la El. Si astfel, copilul a crescut frumos. A devenit un tanar dedicat Domnului. Dar intr-o seara, tatal acasa iata ca s-a intors acasa dintr-unul din lungile lui drumuri. O furtuna neagra parea ca a intunecat cerul cand tatal sau a aparut in cadrul usii. Un om dur, fioros, „rodat” de meseria pe care o practica de atata timp „Hm!” - constata acesta, baiatul lui a crescut suficient de mult pentru a-si castiga singur painea. „De maine vine cu mine pe vapor sa-l invat meserie”. Degeaba a plans mama baiatului. Lacrimile nu l-au induiosat. „Cat crezi ca o sa-l mai hranesc eu? Sa puna mana sa munceasca. Gata e hotarat! De maine vine cu mine pe vapor. Se castiga bine din comertul cu sclavi” Asa ca hotari ca incepand de a doua zi, sa-l ia cu el, sa-l invete meserie.
Si astfel, copilul a pasit pe corabia ce transporta in cala negrii rapiti de la famiile lor pantru a fi vanduti ca sclavi pe piata prospera din vremea aceea. Greu lucru pentru baiatul ce pana mai ieri deprinsese invataturi crestine de la mama lui. Unde erau invataturile ei? Unde e dragostea crestineasca? Cum sa-i biciuiasca el pe oamenii astia? Dar tatal sau era neindurator; „Bate-l ma! Biciuieste-l!” si baiatul a dat prima data cu biciul intr-un om. Si l-a durut pe el. L-a usturat asa de tare pielea, de parca el era biciuit. Dar tatal lui era acolo, aproape, si urla la el: „Esti slab ma! Bate-l, ma!” Si azi asa, maine asa, copilul a crescut. Si pe zi ce trecea era tot mai departe de suletul acela curat, pur, pe care-l formase mama lui.
Dar anii au trecut. Si a devenit un om dur, care isi face asiduu meseria: negotul cu sclavi. E tot mai aproape de imaginea tatalui lui. Unde o sa ajunga? Cine ar mai putea sa intoarca anii inapoi, la puritatea tanarului care-l dorea pe Dumnezeu? Ani de-a randul si-a facut meseria, transportand cu vaporul oameni de culoare, rapiti de la familiile lor, pentru a fi vanduti ca scavi. Oameni adunati cu arcanul de pe pamanturile lor natale, transportati pe mare, si vanduti ca sclavi spre prosperitatea altora.
Dar totul are un sfarsit. Totul dureaza pana intr-o zi. John se afla pe mare, ca de obicei, cand s-a pornit o furtuna. Dar furtuna asta nu era dintre cele obisnuite. Caci copilul, ajuns om matur acum, trecuse prin multe furtuni. Dar asta era cu totul si cu totul neobisnuita. Mai puternica ca niciodata. Vantul sufla cu putere sa rupa catargele si vasul era inundat de apa. Corabia statea sa se rupa dintr-o clipa in alta. Niciodata nu fusese o vreme ca asta. Si doar el era marinar incercat. Da cand tot facea el drumuri cu cala vaporului plina de negri! Dar niciodata nu fusese o furtuna asa de tare. Era in pericol sa-l ia valurile inspumate cu totul, sa-l arunce peste bord. Pentru a putea struni corabia, John s-a legat cu franghii de timona. Se straduia din rasputeri sa tine vasul pe crestele valurilor. Nu se auzea decat mugetul furtunii. Dar undeva, in surdina, printre doua rafale de vant, se auzea parca si o muzica! Un murmur venit din cala: mmm… Erau cei inchisi in cala vaporului, sortiti unei vieti grele, negrii care isi cantau dorul de familii si de libertate. O muzica parca venita din alta lume. John s-a cutermurat.
Totul era prea mult pentru el. S-a uitat in sus, printre norii negri adunati deasupra corabiei si si-a amintit de mama lui, de invataturile ei. De samanta Adevarului semanata in inima lui pe cand era copil. Si care acum incepea sa incolteasca: „Doamne! Ce vrei sa-mi spui cu furtuna asta? Daca ma ajuti sa scap din asta, eu ma dedic Tie!”.Si Domnul l-a ajutat. Da! Pentru ca Dumnezeu nu doarme. El lucreaza. Incet, incet, furtuna s-a stins, vremea s-a inseninat, si corabia a acostat cu bine la tarm. Totul parea lafel ca de obicei. Ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Dar in sufletul lui John totul se schimbase. El era acum altul. El isi incredintatase, atunci, in furtuna, viata in mainile Domnului. Si Domnul nu l-a dezamagit. Cum n-a dezamagit pe nimeni, niciodata.
Ani mai tarziu il regasim pe John schimbat, un om nou, dedicat Domnului. Un om care nu a uitat niciodata prin ce a trecut, HARUL MINUNAT (AMAZING GRACE) al Domnului, cum Domnul a lucrat pentru a-l chema la El, pentru a-l scoate din furtuna, dar, mai ales, cum l-a scos din lumea aceea murdara, egoista, pacatoasa. Si, pe muzica aceea, murmurata, pe care a ascultat-o in timpul furtunii, in ultimul lui drum de transport al sclavilor, a compus versurile frumoasei cantari pe care o ascultam si azi. Cantare care continua sa lucreze in sufletele oamenilor, pentru a le spune cat de mult ii iubeste Dumnezeu, continuind sa cheme si astazi suflete la El, pentru ca intr-o zi sa-i primeasca ACASA. Ce sunet minunat are harul Lui!

***

Amazing Grace Lyrics

John Newton (1725-1807)

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

T’was Grace that taught my heart to fear.
And Grace, my fears relieved.
How precious did that Grace appear
The hour I first believed.

Through many dangers, toils and snares
I have already come;
‘Tis Grace that brought me safe thus far
and Grace will lead me home.

The Lord has promised good to me.
His word my hope secures.
He will my shield and portion be,
As long as life endures.

Yea, when this flesh and heart shall fail,
And mortal life shall cease,
I shall possess within the veil,
A life of joy and peace.

When we’ve been here ten thousand years
Bright shining as the sun.
We’ve no less days to sing God’s praise
Than when we’ve first begun.

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

Versurile sunt copiate de la adresa: http://www.constitution.org/col/amazing_grace.htm

UN zAmBeT NU CoStA nimic

Un video… rascolitor. Un zambet nu te costa nimic: nu-l saraceste pe cel care-l ofera, dar il imbogateste pe cel care-l primeste.

Sunt multi oameni tristi pe lumea asta. Unii au motive sa fie tristi, altii cred (ei) ca au motive sa fie tristi, iar altii nu stiu sa fie altfel decat tristi… pentru ca nu le pasa nici de ei insisi, nici de cei din jur. Asta da, un motiv de tristete…

Ce-ar fi ca incepand de azi, sa incepi sa te rogi, specific, la obiect, pentru acel/aceea de langa tine care nu stie sa zambeasca? Si sa-i urmaresti reactiile, pentru ca sa vezi SCHIMBAREA? Crezi ca ar avea cineva de pierdut?
Ai rabdare sa-l urmaresti pana la capat:

lumina in intuneric

Cand luminile se sting nu mai ramane nimic, decat Adevarul care vorbeste despre tine, despre cine esti si arata clar pe ce drum iti traiesti viata.
Cand luminile se sting... nu mai ramane nimic, decat Constiinta care vorbeste despre alegerile pe care le-ai luat si arata clar ce trebuia facut dar n-ai facut sau trebuia sa nu faci si totusi ai facut.
Cand luminile se sting nu mai ramane nimic decat El, Cel care e mereu langa tine in orice situatie te-ai afla. Cel care te inconjoara mereu cu dragostea Lui acoperindu-ti imperfectiunile. Cel care iti da ce are El pentru ca tu sa ierti si sa iubesti, ca El, pe cei care te-a ranit si dezamagit... Cel care investeste in tine deoarece El vede acolo unde nimeni nu se uita si stie ca poti mai mult, mult mai mult.
El nu renunta niciodata la tine, desi tu poate uneori o faci. Cand luminile se sting...