Cand obosite pleoapele imi cad
Pe ochi, punand zilei sfarsite vad,
Tu ma-nvelesti in vise de matase
Ca odihnire trupului sa-mi lase.
Din cerul presarat cu stele mii,
Cu constelatii si cu galaxii,
Tu imi veghezi neadormit faptura,
Tu, ce-ai creat si omul si natura!
Si ma privesti... o mana de tarana
In care-ai pus un licar de lumina
Din stralucirea Ta dumnezeiasca
Si-l vrei in mine mai mare sa creasca.
Si-n inima, la fel ca pe-o tablie,
Lasi mana Ta cu dragoste sa scrie
Porunca cea mai mare dintre toate:
"Cum te iubesti, pe-aproapele-l iubeste!"
Si-n intunericul ce ma-nconjoara
Pictezi frumos culori de primavara
Ca vrei cand zorii zilei se arata
Un colt de rai sa-mi fie viata toata.
