AMAZING GRACE

Versurile acestei cantari au fost scrise in anul 1772 de John Newton, dupa ca acesta a devenit crestin.
Legenda cantarii:
Pe cand era copil, acesta locuia cu mama lui, intr-o casa pe malul marii, pe tarmul nordic al Marii Mediterane. Tatal lui se indeletnicea cu comertul de sclavi si era mai mult plecat, astfel ca baiatul, ramas in grija mamei, a deprins de la aceasta invataturile crestine. Mama lui ii vorbea despre Dumnezeu, il invata dragostea de oameni, mila crestineasca. Ii vorbea despre Parintele nostru minunat, dragostea Lui desavarsita, puterea Lui de iertare, si dragostea cu care ne cheama la El. Si astfel, copilul a crescut frumos. A devenit un tanar dedicat Domnului. Dar intr-o seara, tatal acasa iata ca s-a intors acasa dintr-unul din lungile lui drumuri. O furtuna neagra parea ca a intunecat cerul cand tatal sau a aparut in cadrul usii. Un om dur, fioros, „rodat” de meseria pe care o practica de atata timp „Hm!” - constata acesta, baiatul lui a crescut suficient de mult pentru a-si castiga singur painea. „De maine vine cu mine pe vapor sa-l invat meserie”. Degeaba a plans mama baiatului. Lacrimile nu l-au induiosat. „Cat crezi ca o sa-l mai hranesc eu? Sa puna mana sa munceasca. Gata e hotarat! De maine vine cu mine pe vapor. Se castiga bine din comertul cu sclavi” Asa ca hotari ca incepand de a doua zi, sa-l ia cu el, sa-l invete meserie.
Si astfel, copilul a pasit pe corabia ce transporta in cala negrii rapiti de la famiile lor pantru a fi vanduti ca sclavi pe piata prospera din vremea aceea. Greu lucru pentru baiatul ce pana mai ieri deprinsese invataturi crestine de la mama lui. Unde erau invataturile ei? Unde e dragostea crestineasca? Cum sa-i biciuiasca el pe oamenii astia? Dar tatal sau era neindurator; „Bate-l ma! Biciuieste-l!” si baiatul a dat prima data cu biciul intr-un om. Si l-a durut pe el. L-a usturat asa de tare pielea, de parca el era biciuit. Dar tatal lui era acolo, aproape, si urla la el: „Esti slab ma! Bate-l, ma!” Si azi asa, maine asa, copilul a crescut. Si pe zi ce trecea era tot mai departe de suletul acela curat, pur, pe care-l formase mama lui.
Dar anii au trecut. Si a devenit un om dur, care isi face asiduu meseria: negotul cu sclavi. E tot mai aproape de imaginea tatalui lui. Unde o sa ajunga? Cine ar mai putea sa intoarca anii inapoi, la puritatea tanarului care-l dorea pe Dumnezeu? Ani de-a randul si-a facut meseria, transportand cu vaporul oameni de culoare, rapiti de la familiile lor, pentru a fi vanduti ca scavi. Oameni adunati cu arcanul de pe pamanturile lor natale, transportati pe mare, si vanduti ca sclavi spre prosperitatea altora.
Dar totul are un sfarsit. Totul dureaza pana intr-o zi. John se afla pe mare, ca de obicei, cand s-a pornit o furtuna. Dar furtuna asta nu era dintre cele obisnuite. Caci copilul, ajuns om matur acum, trecuse prin multe furtuni. Dar asta era cu totul si cu totul neobisnuita. Mai puternica ca niciodata. Vantul sufla cu putere sa rupa catargele si vasul era inundat de apa. Corabia statea sa se rupa dintr-o clipa in alta. Niciodata nu fusese o vreme ca asta. Si doar el era marinar incercat. Da cand tot facea el drumuri cu cala vaporului plina de negri! Dar niciodata nu fusese o furtuna asa de tare. Era in pericol sa-l ia valurile inspumate cu totul, sa-l arunce peste bord. Pentru a putea struni corabia, John s-a legat cu franghii de timona. Se straduia din rasputeri sa tine vasul pe crestele valurilor. Nu se auzea decat mugetul furtunii. Dar undeva, in surdina, printre doua rafale de vant, se auzea parca si o muzica! Un murmur venit din cala: mmm… Erau cei inchisi in cala vaporului, sortiti unei vieti grele, negrii care isi cantau dorul de familii si de libertate. O muzica parca venita din alta lume. John s-a cutermurat.
Totul era prea mult pentru el. S-a uitat in sus, printre norii negri adunati deasupra corabiei si si-a amintit de mama lui, de invataturile ei. De samanta Adevarului semanata in inima lui pe cand era copil. Si care acum incepea sa incolteasca: „Doamne! Ce vrei sa-mi spui cu furtuna asta? Daca ma ajuti sa scap din asta, eu ma dedic Tie!”.Si Domnul l-a ajutat. Da! Pentru ca Dumnezeu nu doarme. El lucreaza. Incet, incet, furtuna s-a stins, vremea s-a inseninat, si corabia a acostat cu bine la tarm. Totul parea lafel ca de obicei. Ca si cum nimic nu s-ar fi schimbat. Dar in sufletul lui John totul se schimbase. El era acum altul. El isi incredintatase, atunci, in furtuna, viata in mainile Domnului. Si Domnul nu l-a dezamagit. Cum n-a dezamagit pe nimeni, niciodata.
Ani mai tarziu il regasim pe John schimbat, un om nou, dedicat Domnului. Un om care nu a uitat niciodata prin ce a trecut, HARUL MINUNAT (AMAZING GRACE) al Domnului, cum Domnul a lucrat pentru a-l chema la El, pentru a-l scoate din furtuna, dar, mai ales, cum l-a scos din lumea aceea murdara, egoista, pacatoasa. Si, pe muzica aceea, murmurata, pe care a ascultat-o in timpul furtunii, in ultimul lui drum de transport al sclavilor, a compus versurile frumoasei cantari pe care o ascultam si azi. Cantare care continua sa lucreze in sufletele oamenilor, pentru a le spune cat de mult ii iubeste Dumnezeu, continuind sa cheme si astazi suflete la El, pentru ca intr-o zi sa-i primeasca ACASA. Ce sunet minunat are harul Lui!

***

Amazing Grace Lyrics

John Newton (1725-1807)

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

T’was Grace that taught my heart to fear.
And Grace, my fears relieved.
How precious did that Grace appear
The hour I first believed.

Through many dangers, toils and snares
I have already come;
‘Tis Grace that brought me safe thus far
and Grace will lead me home.

The Lord has promised good to me.
His word my hope secures.
He will my shield and portion be,
As long as life endures.

Yea, when this flesh and heart shall fail,
And mortal life shall cease,
I shall possess within the veil,
A life of joy and peace.

When we’ve been here ten thousand years
Bright shining as the sun.
We’ve no less days to sing God’s praise
Than when we’ve first begun.

Amazing Grace, how sweet the sound,
That saved a wretch like me.
I once was lost but now am found,
Was blind, but now I see.

Versurile sunt copiate de la adresa: http://www.constitution.org/col/amazing_grace.htm