M`ai regăsit când eu pierdut în mine
Mă răstigneam pe`altarele de lut
Când prăbuşit zăceam a neputinţă
Când faptele tărâna m`au făcut
.
Tu M`ai cules din pulbere cu harul
Ca să mă`mbraci cu dragostea dintâi
Şi mi`ai şoptit “Tu eşti mărgăritarul
În dragostea Mea pururi să rămâi”
.
Azi eu alerg tot mai grăbit pe cale
Să urc acolo sus la dreapta Ta
Să trec prin poarta biruinţei cale
Prin poarta ce se cheamă Golgota
.
Iar daca adesea cad sub greul crucii
Şi mă pândesc ispitele`n ascuns
Atuncea mulţumiri Ţi`aduc Isuse
Căci harul Tău îmi este de ajuns